Aceasta este lumea mea și-mi place să trăiesc în ea!
Draga mea, colega!

Din spitale adunate

Te rog să mă scuzi că am avut îndrăzneala să te deranjez aseară cu întrebarea mea stupidă: ” ce să facem oare cu copilul? Ar mai dori lapte. Nu poate dormi, fără doza obișnuită de lapte, însă am atins limita de lichide ingerate! Ce să fac cu el?” Te jucai ” solitaire”. Mi-ai răspuns în doi peri vizibil afectată de deranj, că „orice ar fi să nu îi dau”. Și m-ai certat pentru incompetența mea de mamă care i-a dat laptele dimineața. Degeaba am încercat să îți explic că fără laptele de dimineață, copilul nu mănâncă micul dejun și că nu e ok. Răspunsul tău a fost, că „are glicemia mare, poate să nu mănânce”. Când am încercat să îți explic ceva despre riscul de a face diabet în urma corticoterapiei și că de fapt mâncarea e importantă…. ” Îți zic io, doamnă, că nu face diabet, astea-s prostii, cu predispoziția genetică. Ori face la naștere, ori după 40 de ani. ” Așa mi-ai răspuns. Dovadă că ai făcut școala la fără frecvență, că e clar că habar nu ai de multe lucruri. Dar e importantă titulatura de licențiată, pe care o porți cu mândrie pe piept. Draga mea colegă, munca într-un spital presupune să ai anumite cunoștințe medicale. Nu titulatura te face un bun profesionist, ci rezultatul muncii, faptul că ești bine pregătit. Că ai spirit de observație. Că ai empatie față de pacient, că ajuți în recuperarea bolnavului. Draga mea colegă, copilul a plâns aseară trei ore, iar tu ai găsit de cuviință să îți dai cu părerea că e din cauza tratamentului starea de agitație. Probabil, experiența ta de până acum te-a făcut și clarvăzătoare. Și dacă te-ai uitat o dată peste umăr la copilul meu, ți-ai dat seama că-l cunoști mai bine decât propria mamă, care stă cu el de un an și șase luni. Draga mea, colegă, te rog să mă ierți, că am îndrăznit după trei ore de plâns aproape continuu, să te rog să chemi medicul de gardă. Am văzut că erai întinsă, te pregăteai de culcare. Eu te-am iertat pentru răspunsul dat: ” și ce crezi, ca vine cineva să îți dea de somn, să îl adoarmă? Ți-am zis că e de la tratament! ” Îți mulțumesc că ți-ai rupt din timpul prețios de somn, să chemi medicul de gardă. Te-am văzut de la geamul salonului, cum gesticulai în cabinetul de consultații. În fața altor părinți. Mă bucur că nu am auzit ce ai spus, deși era previzibil.Cred că ți-a fost clar că nu am cerut medicului de gardă, nimic de somn, că doar erai acolo. Mi s-a dat voie să ii mai dau 30 ml lapte. Se pare că acesta a fost somniferul. A dormit apoi toată noaptea, ca și tine de altfel. Mă bucur că nu a mai fost nevoie să te deranjez. Sper că ai visat frumos. Aaa, și mă mai bucură faptul că ai avut cu ce să te lauzi dimineața colegei de schimb, când i-ai spus că m-ai pus la punct și probabil, m-ai și catalogat cumva.

Dragă colegă, să știi că nu îți port pică, poate erai într-o dispoziție proastă, iar dacă purtarea ta, te-a ajutat să te descarci, mă bucur că te-am salvat de la o posibilă depresie. Și vreau să mai știi, că dacă vreodată, va fi să ne întâlnim în postură inversă, eu NU am să mă port cu tine execrabil, ci așa cum am învățat la școală, cu demnitate, profesionalism, onoare.  Iar la plecare, după ce ai spus tuturor că ești asistentă medicală, am să îți amintesc in ce condiții ne-am cunoscut. Draga mea, colegă, îți doresc toate cele bune!


Un răspuns la “Draga mea, colega!”

  1. Brindusa spune:

    Odata ajuns în spital, ești la mâna lor. Iar ei stiu foarte bine asta. Și ai norocul să întâlnești Oameni adevărați, făcuți parcă pentru a ajuta, a alina, etc, dar și din cei care nu-și au locul acolo de nici un fel!
    Îmi pare foarte rău ca ați ajuns să treceți prin așa ceva! Ma gândesc la voi, mă rog să fie un episod trecator și apoi totul sa fie bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine


Sunt un cetățean al României. O Românie în care să îmi fie drag să trăiesc.

Cele mai populare



VREAU SĂ TRĂIESC!!!

Mă numesc Răzvan. Am doar 1 an și 9 luni si sufăr de o formă congenitală de sindrom nefrotic. Sunt internat din octombrie 2016, la Clinica Pediatrie 2, Cluj Napoca, secția de nefrologie. Medicii au incercat diverse tratamente, pe uneleCitește mai mult



Drepturile pacienților? Doar pe hârtie.

Sâmbăta trecută, am fost nevoită să ajung și la  UPU pe Moților, cu copilul cel mic. Febră 40 de grade, care nu ceda la nimic. Am luat un taxi, că la salvare aveam ceva de așteptat și am ajuns laCitește mai mult



De ce contează bacul?

Deși auzisem destule zvonuri,  nu puteam să cred că la școala postliceală de asistenți medicali, te poți înscrie fără diploma de bacalaureat. Însă articolele din presă de săptămâna trecută mi-au confirmat acest fapt. Și recunosc că am avut un șoc. Un mareCitește mai mult


© 2017 În lumea mea!