Aceasta este lumea mea și-mi place să trăiesc în ea!
Vreau o țară ca afară!

Alandala

Cel puțin de două ori într-o săptămână, simt așa cum îmi clocotește sângele în vene și crește tensiunea. În momente ca acestea aș vrea să cred că pot să mă teleportez într-un alt colț de lume sau să am puterea de a face ca totul să fie un vis din care să mă trezesc. Dar pentru că nici una dintre variante nu e posibilă, îmi rămâne doar speranța și dorința de a avea altceva. Oameni cu bun simț, care să te lase să trăiești liniștit, deschiși la minte, cu care să poți schimba câteva cuvinte. Care să știe că urcarea în autobuz nu înseamnă să stai in ușă și să îi încurci pe alții la urcare sau coborâre. Care știu că biletul se aruncă la coșul de gunoi, nu pe stradă. Care știu să folosească toaleta publică, nu spațiul verde sau strada pe post de toaletă.  Aaaa, și oameni care se spală!!!!  Despre parcări nu mai zic că am scris deja. Însă pot să spun despre corectitudinea și sinceritatea celor cu care încerci să colaborezi. Nu mai vreau să văd măscărici care se cred avocați, medici, profesori. Nu mai vreau să văd patroni și manageri de rahat care speră să se îmbogățească peste noapte pe spatele angajaților, așa cum nu mai vreau să văd angajați care abia așteaptă să vină ora de plecare acasă încă de când au ajuns la muncă. Vreau o țară cu oameni civilizați, zâmbitori, dornici de schimbare, care se țin de cuvânt atunci când promit ceva, care se gândesc și la ceilalți, oameni cărora dacă le oferi ceva, primesc pentru că au nevoie nu ca să vândă să facă un ban. Oameni care cumpără cărți, haine și mâncare nu alcool. Nici tutun. Oameni care știu că pentru a intra într-o clădire sau magazin, trebuie mai întâi să aștepți să iasă cei dinăuntru, oameni care îți pot da un sfat si te pot îndruma din postura lor de funcționari publici. Oameni care înțeleg că schimbarea începe de la ei, că progresul înseamnă să privești înainte nu înapoi. Vreau ca oamenii  să gândească puțin înainte de a spune ceva. Numai puțin, așa cam preț de un minut. Asta e tot ce îmi doresc. Știu că nu e mult. Și sunt sigură că mai sunt și alții care vor asta. Care vor o altă țară cu numele România. Oare o să o avem vreodată???


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine


Sunt un cetățean al României. O Românie în care să îmi fie drag să trăiesc.

Cele mai populare



VREAU SĂ TRĂIESC!!!

Mă numesc Răzvan. Am doar 1 an și 9 luni si sufăr de o formă congenitală de sindrom nefrotic. Sunt internat din octombrie 2016, la Clinica Pediatrie 2, Cluj Napoca, secția de nefrologie. Medicii au incercat diverse tratamente, pe uneleCitește mai mult



Drepturile pacienților? Doar pe hârtie.

Sâmbăta trecută, am fost nevoită să ajung și la  UPU pe Moților, cu copilul cel mic. Febră 40 de grade, care nu ceda la nimic. Am luat un taxi, că la salvare aveam ceva de așteptat și am ajuns laCitește mai mult



De ce contează bacul?

Deși auzisem destule zvonuri,  nu puteam să cred că la școala postliceală de asistenți medicali, te poți înscrie fără diploma de bacalaureat. Însă articolele din presă de săptămâna trecută mi-au confirmat acest fapt. Și recunosc că am avut un șoc. Un mareCitește mai mult


© 2017 În lumea mea!