Aceasta este lumea mea și-mi place să trăiesc în ea!
Jurământul lui Hipocrate

Din spitale adunate

De fiecare dată când cineva vrea să se plângă de vre-un medic sau de vre- o asistentă medicală, neapărat trebuie să amintească și de jurământul lui Hipocrate. Acuma, nu că ar știi majoritatea, despre ce vorbesc, dar e clar că dă bine la exprimarea părerilor personale. Plus că stau să mă întreb la care se referă: la cel original, formulat de părintele medicinii în Grecia Antică sau la cel modern, adaptat, în 1948,după Declarația de la Geneva?

Hippocrates-of-CosJur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea, să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit. Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență. Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv. Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața. Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie. În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi. Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie. Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.” ( varianta originală a lui Hipocrate)

Varianta modernă:

“Odată admis printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez solemn să-mi consacru viața in slujba umanității.Voi păstra profesorilor mei respectul si recunoștința care le sunt datorate. Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate. Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră.Voi păstra secretele încredințate de pacienți chiar si după decesul acestora.Voi menține prin toate mijloacele onoarea si nobila tradiție a profesiunii de medic. Colegii mei vor fi frații mei. Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială.Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale chiar sub amenințare și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității. Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”.

Din cele citite mai sus se distinge clar caracterul deontologic al profesiunii de medic. Însă, vreau să înțeleg în ce măsură e respectat acest jurământ. În condițiile în care sistemul e la pământ, în ce măsură se poate pune în aplicare acest jurământ? Oare noi, în calitate de pacienți, ajutăm medicii să respecte acest jurământ? Categoric, nu.

Câți dintre voi, nu ați dat șpagă unui medic să vă interneze mama sau bunica, pentru că nu ați avut cu cine să o lăsați acasă? Sau să vă dea medicul concediu medical? Sau să vă ia peste rând la consultație, în defavoarea celor mai bolnavi decât voi? Sau să fiți lăsați să încălcați regulile într-un spital? De câte ori ați întrebat asistenta medicală sau medicul, uneori chiar și infirmiera, de ce suferă pacientul din patul de lângă sau vecina de la etajul trei, pe care tocmai ați întâlnit-o la intrarea în secție? De câte ori ați cerut întreruperea sarcinii, deși legal nu se mai putea face? De câte ori ați sprijinit un medic sau o asistentă medicală să lupte împotriva sistemului corupt? Să arunci cu pietre, e cel mai ușor lucru din lume, dar mai întâi să ne privim pe noi, să luăm aminte unde greșim și abia apoi să aruncăm cu pietre și vorbe.

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine


Sunt un cetățean al României. O Românie în care să îmi fie drag să trăiesc.

Cele mai populare



VREAU SĂ TRĂIESC!!!

Mă numesc Răzvan. Am doar 1 an și 9 luni si sufăr de o formă congenitală de sindrom nefrotic. Sunt internat din octombrie 2016, la Clinica Pediatrie 2, Cluj Napoca, secția de nefrologie. Medicii au incercat diverse tratamente, pe uneleCitește mai mult



Drepturile pacienților? Doar pe hârtie.

Sâmbăta trecută, am fost nevoită să ajung și la  UPU pe Moților, cu copilul cel mic. Febră 40 de grade, care nu ceda la nimic. Am luat un taxi, că la salvare aveam ceva de așteptat și am ajuns laCitește mai mult



De ce contează bacul?

Deși auzisem destule zvonuri,  nu puteam să cred că la școala postliceală de asistenți medicali, te poți înscrie fără diploma de bacalaureat. Însă articolele din presă de săptămâna trecută mi-au confirmat acest fapt. Și recunosc că am avut un șoc. Un mareCitește mai mult


© 2017 În lumea mea!