Aceasta este lumea mea și-mi place să trăiesc în ea!
Atât ai înțeles!

Dileme

Am avut chef să ies în seara asta cu prietenii la o bere. Ca de obicei în același loc, la același local. Povestea pe care vreau sa v-o spun azi e reală, dar ca să înțelegeți mai bine, am să dau nume personajelor: Gheorghe, Vasile si Ana.

Gheorghe și Ana sunt căsătoriți de ceva vreme… Și pentru că se plictiseau să se tot uite la televizor, au hotărât să îl sune pe prietenul lui, Vasile și să- l invite să le țină companie la un pahar de vorbă. Când am ajuns noi la local, părea că ei sunt acolo de ceva vreme, după tonul cu care conversau. Gheorghe, cam afumat povestea pentru a mia oară ceva, ce îi plictisea enorm pe ceilalți doi. Vasile și Ana, își făceau semne prin spatele lui Gheorghe. Vasile se ridică de la masă și merge la toaletă. După două minute și Ana. Gheorghe rămâne singur. A încercat să poarte o conversație cu noi, dar nereușită. După vreo 10 minute, se ridică de la masă și merge și el la toaletă. Acolo, surpriză! Ana și Vasile într-o postură indecentă. Gheorghe cu ochii cât cepele, abia reușește să îngaime: „Ceeee?” Ana, femeie cu bun simț, care vroia să evite un scandal în public, trece ca un fulg pe lângă soțul ei, încă in stare de șoc, și-i șoptește încet: ” Vorbim acasă, iubire, nu e ceea ce crezi!” În tot acest timp, Vasile  își recăpătase echilibrul emoțional, așa că îl ia pe Gheorghe de după umeri și îl aduce la masă. Cere două beri și își aprinde o țigară. Aprinde și Gheorghe. Liniște deplină în tot localul. Oamenii de ordine așteptau încordați continuarea, pregătiți să intervină în orice moment. Chelnerul aduce berea. Bea Gheorghe, bea si Vasile. Liniștea persistă. Nimeni nu scoate un cuvânt. După 10 minute, o țigară fumată și câte o bere băută, se aude vocea lui Gheorghe:”  Păi bine, mă, atâta ai înțeles tu din prietenia noastră? „


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine


Sunt un cetățean al României. O Românie în care să îmi fie drag să trăiesc.

Cele mai populare



VREAU SĂ TRĂIESC!!!

Mă numesc Răzvan. Am doar 1 an și 9 luni si sufăr de o formă congenitală de sindrom nefrotic. Sunt internat din octombrie 2016, la Clinica Pediatrie 2, Cluj Napoca, secția de nefrologie. Medicii au incercat diverse tratamente, pe uneleCitește mai mult



Drepturile pacienților? Doar pe hârtie.

Sâmbăta trecută, am fost nevoită să ajung și la  UPU pe Moților, cu copilul cel mic. Febră 40 de grade, care nu ceda la nimic. Am luat un taxi, că la salvare aveam ceva de așteptat și am ajuns laCitește mai mult



De ce contează bacul?

Deși auzisem destule zvonuri,  nu puteam să cred că la școala postliceală de asistenți medicali, te poți înscrie fără diploma de bacalaureat. Însă articolele din presă de săptămâna trecută mi-au confirmat acest fapt. Și recunosc că am avut un șoc. Un mareCitește mai mult


© 2017 În lumea mea!