Aceasta este lumea mea și-mi place să trăiesc în ea!
Doamna învățătoare m-a făcut om.

Alandala

Se internase pentru o bronșită și plângea mereu că trebuie să stea internat. Avea atunci 15 ani și frecventa liceul de arte plastice. Un adolescent plăpând, cu privirea tristă. Se ruga de mine în fiecare zi să îl las să fugă până acasă cu bicicleta, să vadă ce face surioara lui mai mică. În acest mod am aflat și povestea lui. Vocea îmi sună și astăzi în urechi.

„Pe mine, doamna învățătoare m-a făcut om. Eu am o soră mai mică decât mine cu patru ani. Acum locuim aici în oraș, în apartamentul unei mătuși, plecată acum cu familia ei în Spania. Am venit de țară, dintr-o casă de lut, cu o cămăruță, în care stăteam cu sora mea. Nu aveam curent electric, nu aveam canalizare, nu aveam gaz. Era greu, trebuia să ne descurcăm singuri, căci mama, muncea cu ziua prin satele vecine, dormea pe unde apuca și banii, oricum îi cheltuia pe țigări și alcool. Ea a lucrat aici în oraș la o fabrică, deci am locuit aici într-un apartament frumos și mare, pe care ni l-a lăsat tata după divorțul de mama. Dar cum cheltuielile cu intreținerea erau mari și s-au acumulat datorii, mama a fost nevoită să vândă apartamentul, să cumpere căsuța aceea mică de la țară. Apoi a fost dată afară de la muncă, pentru că lipsea nejustificat. Se îmbăta și uita să meargă la serviciu. Când știam că e zi de salariu, mă urcam pe bicicletă și mergeam la maistrul ei să îl rog să mi-l dea mie. La început a fost reticent, ne-a vizitat de câteva ori, să se convingă de spusele mele, dar văzînd în ce situație suntem, noi copiii, mă ajuta de fiecare dată. Ba la fiecare salariu, îmi mai dădea, câțiva bănuți, de la el. Oricât era de greu, la școală nu am renunțat niciodată.Iar sora mea nu alipsit nici o zi de la grădiniță. Eram în clasa a patra, când ne-am mutat la țară. Sora mea la grupa mare. Mi-era destul de greu, că nu cunoșteam pe nimeni acolo, nici colegii nu mi-i cunoșteam. După prima săptămână de școală, doamna învățătoare, (care era tânără, clasa noastră fiind prima ei generație de copii ), mi-a spus că am nevoie de acte de la fosta școală din oraș, că altfel nu mă puteau înscrie). M-am dus în ziua următoare la fosta școală ( un liceu de prestigiu ), dar secretara nici nu a vrut să vorbească cu mine, așa că dacă nu aveam acte,  nu puteam frecventa școala și eram foarte supărat din această cauză. Doamna învățatoare, mi-a rezolvat situația școlară, dânsa a vorbit cu secretara și a fost personal să îmi ridice actele. În tot acest timp, a început să cunoască în ce situație eram și m-a ajutat mult. Îmi aducea în fiecare zi, câte un sandwich, pe care mi-l dădea  la pauza mare, să fiu în rând cu colegii mei. Eu nu aveam de unde să îmi pun, îi făceam pachet, surorii mele să aibă ce mânca la grădiniță. În pauza mare, nu ieșeam în curte cu colegii mei. Nu puteam să stau  să mă uit la ei cum mănâncă. Stăteam în bancă și citeam. Așa mi-a descoperit învățătoarea situația. M-a încurajat, m-a sfătuit, m-a ajutat să obțin bursă pe caz de boală, avusesem TBC. Și sora mea la fel. Îmi mai aducea câteodată haine, iar de sărbători, ne aducea la ea, la părinții ei cu care locuia, și ne simțeam și noi la fel ca alți copii. Singurul lucru pe care l-a vrut de la mine, a fost să nu mă las de învățat, să continui să modelez în lut, pentru că zicea ea sunt talentat și nu trebuie să mă pierd. S-a luptat pentru noi, ceea ce m-a făcut să merg mai departe. Și știu că orice ar fi, voi reuși să fac față. Sora mea este familia mea și asta înseamnă tot. Eu am grijă de ea, eu îi gătesc, eu spăl haine.(…) După cursuri muncesc într-un atelier de reparații telefoane (…). În vacanța mare, mergeam la sanatoriul de la Ilișiua, din cauza bolii.”

Lecția pe care mi-a servit-o acest copil, mă urmărește și astăzi.Și trebuie să recunosc că m-a ajutat să trec peste multe.

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine


Sunt un cetățean al României. O Românie în care să îmi fie drag să trăiesc.

Cele mai populare



VREAU SĂ TRĂIESC!!!

Mă numesc Răzvan. Am doar 1 an și 9 luni si sufăr de o formă congenitală de sindrom nefrotic. Sunt internat din octombrie 2016, la Clinica Pediatrie 2, Cluj Napoca, secția de nefrologie. Medicii au incercat diverse tratamente, pe uneleCitește mai mult



Drepturile pacienților? Doar pe hârtie.

Sâmbăta trecută, am fost nevoită să ajung și la  UPU pe Moților, cu copilul cel mic. Febră 40 de grade, care nu ceda la nimic. Am luat un taxi, că la salvare aveam ceva de așteptat și am ajuns laCitește mai mult



De ce contează bacul?

Deși auzisem destule zvonuri,  nu puteam să cred că la școala postliceală de asistenți medicali, te poți înscrie fără diploma de bacalaureat. Însă articolele din presă de săptămâna trecută mi-au confirmat acest fapt. Și recunosc că am avut un șoc. Un mareCitește mai mult


© 2018 În lumea mea!